Europa de solidaritate fără frontiere

Pierdere în greutate un roman upamanyu chatterjee

Revoluþia pentru un copil de 6 ani.

pierdere în greutate un roman upamanyu chatterjee

Ce am învãþat din moartea lor George Jiglãu Sunt momente în viaţa unui om în care moartea te ia prin surprindere şi te loveşte tare în creştetul capului, ca să nu uiţi că e mereu prin preajmă, mereu gata să se bage cu bocancii în viaţa ta şi să pună stăpânire pe ea.

Pentru câteva zile, pentru câteva luni sau pentru tot restul vieţii tale. Pentru un copil, primul contact real cu moartea vine de regulă la o vârstă în care deja începe să gândească, să aibă o oarecare conştiinţă de sine, să înţeleagă care îi sunt reperele din jurul său. Pentru mulţi e vorba de un bunic sau de o rudă apropiată. Pentru mine, moartea a lovit prima dată la 6 ani. Şi nu a fost vorba de cineva apropiat mie.

Pentru mine, moartea şi-a făcut apariţia la televizor. Aveam 6 şi 5 luni la Revoluţie. Îmi amintesc că era o zi de vineri, că mama trebuia să vină mai repede de la servici, pe la 2, iar pe tata îl aşteptam ca de obicei pe la 4. Eram acasă cu fratele meu, iar la radio, în loc să fie muzică, aşa cum se întâmpla de obicei vinerea pe la prânz, se tot vorbea despre tancuri şi demonstranţi. Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că tata, subofiţer la o unitate militară din Galaţi, nu a mai venit acasă în ziua respectivă.

 Танкадо играет с нами в слова! - сказал Беккер.  - Слово «элемент» имеет несколько значений. - Какие же, мистер Беккер? - спросил Фонтейн. Все остальные встретили слова Беккера недоуменным молчанием. - Элементы! - повторил Беккер.

Fusese ţinut în unitate, nu ştiam când urma să vină. Îmi amintesc apoi că era seară şi împodobeam bradul de Crăciun nu mai ştiu dacă era aceeaşi seară sau alta.

Pentru a scrie primul său roman, După-amiezile unui funcționar public foarte nebun [2], Upamanyu Chatterjee s-a bazat puternic pe experiența sa de înalt funcționar în cadrul serviciului administrativ indian IAS. Protagonistul său, un tânăr literat bengalez, a aterizat într-o regiune rurală a țării, unde s-a trezit confruntat cu un univers aflat în mijlocul lui Courteline și Kafka. Prin ochii lui Agastya, un mare iubitor de articulații și un bun cunoscător al lui Marcus Aurelius, a permis cititorului european să descopere India contemporană în multe aspecte, în special în ceea ce privește tabuurile sexuale. Aproape două decenii mai târziu, cu Instrucțiuni de utilizare Nirvana, al patrulea roman al său, scriitorul, prezintă un tânăr din clasele de mijloc, literalmente devorat de libidoul său. Cititorul este invitat să-l urmeze pe Bhola din copilărie până la vârsta adultă, pentru puțin peste 25 de ani.

Nu aprinsesem lumina în cameră, ci ţineam aprinsă o lumină din holul de la intrare. Nimeni nu ţinea luminile aprinse la camerele cu geam la stradă, pentru că exista temerea că se va trage înspre acele apartamente.

Apoi, îmi amintesc că cineva a bătut la uşă şi că pe scară era întuneric. Era bunicul, venise să vadă ce facem. În momentul ăla, mi s-a părut că e un personaj desprins din filme, care a trecut de toţi indivizii periculoşi ca să vină la noi. Îmi mai amintesc că într-una din zilele următoare tata a venit să ne viziteze.

Reuşise să fugă câteva ore de la unitate şi a venit acasă, înarmat cu un pistol.

pierdere în greutate un roman upamanyu chatterjee

A fost prima dată şi ultima cred când am ţinut în mână un pistol, ţin minte că era foarte greu. Înainte să vină acasă, mama ne spusese că e posibil ca tata să fie trimis la Bucureşti.

Dr. bernstein dieta plan de eșantion

Despre Bucureşti auzisem deja la televizor un lucru sigur: acolo mureau oameni, mai ales militari. Îmi amintesc că îi spuneam mereu tatălui meu, cât a fost acasă, că îl rog să nu plece la Bucureşti. Până la urmă, unitatea lui nu a mai plecat. La câteva zile distanţă sau poate a doua zicând lucrurile se mai liniştiseră, am plecat cu mama şi cu fratele meu la unitate.

Îmi amintesc că pe drum a trecut un elicopter pierderea în greutate subo deasupra noastră şi că la cazarmă erau o grămadă de militari care nu făceau nimic, pur şi simplu stăteau şi aşteptau.

Nu-mi dădeam seama cum era posibil ca o grămadă de oameni să stea claie peste grămadă într-un loc, zile în şir, fără să facă nimic. Tata sau altcineva de acolo mi-a povestit că singurul moment în care au fost nevoiţi să tragă a fost când a trecut un elicopter pe deasupra cazărmii şi s-a pierdere în greutate un roman upamanyu chatterjee din el înspre ei, dar nu s-a întâmplat nimic.

pierdere în greutate un roman upamanyu chatterjee

Printre toate astea, îmi amintesc serile în care ne uitam la televizor, împreună cu fratele meu şi cu mama şi uneori cu o vecină mai în vârstă. Cel mai ciudat era că nu ţineam niciodată minte să fie program până atât de târziu la televizor, pe undeva mă simţeam ca la Revelion!

Îmi amintesc de toate imaginile cu demonstranţi suiţi pe pierdere în greutate un roman upamanyu chatterjee, de steagurile găurite, de fuga cu elicopterul a familiei Ceauşescu şi apoi de execuţia lor, de grămada de oameni din studioul acela de la TVR, în frunte cu Iliescu şi Mircea Dinescu.

Dar mai ales, îmi amintesc cum se vorbea despre morţi. Câţi au mai murit la Bucureşti, câţi la Timişoara, câţi la Sibiu. Îmi amintesc de imaginile cu cadavre întinse pe jos, de istorisirile cu oameni arşi şi aruncaţi în şanţ, de felul în care se trăgea pe întuneric când se dădea lupta pentru Televiziune lupta cu cine şi de imaginile nesfârşite cu sute de lumânări aprinse pe străzi, pe trotuare, pe lângă ziduri.

Asta fost prima imagine a morţii pentru mine şi asta îmi va veni în minte mereu când va veni vorba despre Revoluţie. În urmă cu 20 de ani, la Cluj mureau mulţi oameni. Mult mai puţini decât la Bucureşti sau la Timişoara, dar mult prea mulţi dacă ne gândim de câţi oameni ar fi fost nevoie să moară pentru că Ceauşescu şi comunismul să cadă.

Clujenii care au murit atunci şi despre care, din fericire, s-a vorbit din nou, erau oameni perfect normali, ca oricare dintre noi, care, la ora când armata a năvălit în centrul oraşului, se întâmpla să se afle acolo.

Câţiva presimţeau ce se va întâmpla şi erau acolo pentru a se solidariza cu Timişoara, dar cei mai mulţi erau în trecere. Pentru acei oameni, zecile de soldaţi din centrul oraşului nu erau ceva normal, chiar şi pentru acele vremuri, şi principalul lor merit e că au reacţionat.

Pentru că puşi în faţa unei astfel de intervenţii în viaţa lor perfect normală, nu au fugit, ci au înfruntat-o.

Dr. bernstein dieta plan de eșantion |

Scena avea un cinism groaznic în ea. Un căpitan dornic de afirmare, cu ordin clar de la superiorii lui ascunşi în birouri, zeci de soldaţi în termen speriaţi, aflaţi la prima misiune în care pierdere în greutate un roman upamanyu chatterjee să ţină arma îndreptată spre ţinte vii, şi zeci de clujeni care se opriseră din drumul lor pentru a le atrage atenţia că ce fac nu e normal. Conflictul dintre aceşti oameni obişnuiţi, învrăjbiţi absolut din senin, a însemnat moartea pe loc a 12 oameni.

Încă pe atâţi aveau să mai moară în aceeaşi zi în alte 3 locuri din oraş, în condiţii similare.

Revoluţia de la Cluj a însemnat creier pe zidurile Continentalului, bălţi de sânge pe trotuare şi mame sau soţii care veniseră să îi caute pe cei care nu mai ajungeau acasă.

Moartea acestor oameni şi a celorlalte mii din celelalte oraşe a fost inutilă. Poate să îmi spună cineva că moartea, să spunem, a artistului plastician Lucian Matiş, a ajutat sau a grăbit cu ceva dispariţia comunismului în România Poate argumenta cineva că presiunea străzii i-a determinat pe comunişti să nu mai fie comunişti Toţi oamenii care au murit sunt eroi pentru că au reacţionat la lipsa de normalitate din viaţa lor, fie că au resimţit-o pe moment sau de-a lungul anilor.

Altfel, moartea lor a fost una fără rost, iar preţul plătit atunci de mii de oameni şi de familiile lor e mult prea mare pentru ce a urmat în aceşti 20 de ani.

Europa de solidaritate fără frontiere

Comunismul în România ar fi căzut oricum. Era imposibil să rămână în picioare aici, după ce căzuse peste tot în jurul nostru. Poate că ar mai fi durat câteva luni, dar nu credeţi că ar fi fost mai bine să vorbim despre căderea comunismului în decât să moară degeaba atâtea mii de oameni România şi-a început noua viaţă după o experienţă traumatică.

În Polonia sau în Ungaria, democraţia a început prin alegeri, prin mese rotunde, prin presiunea ideilor care nu au mai putut fi ţinute pierdere în greutate un roman upamanyu chatterjee frâu. La noi, noua viaţă a început prin moarte… prin moartea cuplului Ceauşescu şi a mii de români obişnuiţi.

pierdere în greutate un roman upamanyu chatterjee

România a crescut mult în ultimii ani. Cine spune altceva sau regretă vremurile dinainte greşeşte.